Stii ce-i fericirea?

De azi mi-am reluat activitatea fizica, in parc. Piciorul meu e bine. Dupa atat timp, in sfarsit e bine. Am prestat 5 km de mers alert, pentru ca e destul de racoare. Am uitat si de raceala. Da, am uitat sa scriu de asta. Acum, mai nou sunt racita. Nu sunt eu minunata, cum le am pe toate ? 😆

Azi am gustat o ora intreaga de fericire. Da. Aia e fericire. Sa poti respira ( chiar si cand esti racit si ai nasul infundat ) aerul din parc, aroma de toamna a lacului si a frunzelor ruginii, e o fericire. Sa poti merge si sa nu te doara nimic, e o fericire. Sa fii sanatos, e minunat. E minunat sa traiesti . Si e un miracol sa-ti dai seama de asta.   

Frunze ruginite. Frunze ingalbenite. Copaci desfrunziti. Vantul. Lacul. Flori nou plantate, galbene si violete. In rest, pustiu. Banci goale. Pe ici, pe colo cate-un om. E destul de racoare. Stii cat e de frumos sa te bucuri de toate astea ? Doar tu, singur… Si sa nu te doara nimic. Sa ai doua maini, doua picioare. Sa fi intreg. Sanatos. E mai mult decat fericire. Bucurie imensa cand tragi aer in piept. Aer rece. Mult. Mangaiere pentru plamani.

Stii cum e sa privesti cu ochi verzi verdele ierbii de toamna ? Indescriptibil. Imi fac bine momentele astea. Nu mai mi-e rau de la suflet. Uit. Nu ma pot gandi la nimic, in afara de ce simt si ce vad. Cat dor aveam de momentele astea. Cata nevoie, deja. Ma bucur. Am un tonus grozav. Ziceam ca sunt racita ? Aproape am uitat. Eram preocupata cu descoperirea bucuriei in lucrurile marunte. Lucruri atat de mici care-ti creeaza bucurie atat de mare.

Pentru cei carora o sa vi se para stupid postul asta, faceti urmatorul lucru. Puneti o mana la spate. Legati-va la ochi. Pentru doar 10 minute. Incercati sa faceti lucrurile obisnuite pe care le faceti zilnic, in casa. Garantez ca nu veti rezista 10 minute. Veti renunta inainte. Va veti ajuta de mana de la spate sau va veti descoperi ochii. Acum ganditi-va. Sunt oameni care nu sunt atat de bucurosi ca noi, cei ce le avem pe toate intregi. Dar sunt atat de luminosi . Noi de ce nu putem fi ca ei ? Ne pierdem in lucruri atat de marunte…

Traiti-va viata ! Nu alergati dupa ea. 🙂

Anunțuri

Zambete amare…

13 septembrie. Pe seara . Cineva spunea ca viata e greu . Tot vreun soi de clasic in viata , probabil . Problema e ca dincolo de orice gluma proasta viata chiar e greu . Am luat o gura de aer azi . O gura de aer care m-a costat dureri suplimentare la minunatul picior care ma doare ingrozitor . Ma gandesc cand oare o sa scap de durerea asta . Nu prea curand Ana , daca il tot fortezi . Dar ce sa fac ? Nu mai pot . Nu mai am stare . Offf….

Am fost in parc . Da , cu ea . Cea mai buna gagica…pardon , prietena 😀 . Nu ca n-ar fi foarte buna . Dar inainte de toate e prietena mea . Am stat pe o banca , am privit lacul , ratele , oamenii , iarba . Am ras . Am privit in ochi tipi care ma priveau in ochi . Nu astea-s lucruri importante . Stii care e faza nasoala ? (In afara de aia ca si tu ma placi ) Ca da , m-am gandit la tine in fiecare minut 😀 . Ca daca as spune fiecare secunda ai crede mai mult ca sigur ca exagerez .

Azi mi-am dat seama ca sunt sexy . 😀 Mai „sexy” cu 6 kg in minus . 🙂 Fain nu ? Tot azi am observat ( ciudat ) ca fac ( timid ) gropite in obraji cand zambesc . Uneori , cand ma iau peste picior imi spun „Fato , oare cand o sa te opresti din a te mai face frumoasa ?”  😆   De asta ma imbrac in rosu , nu pentru ca mi-ar sta bine , nu…ci ca sa nu ma deochi cand ma uit intr-o oglinda sau imi vad reflexia in vreo fereastra… 🙂

  Lasand glumele deoparte…am 3 probleme . Care acum mi se par sfarsit de lume . Ma doare piciorul . Sunt singura . Mi-e dor de tine Iti simt lipsa . 🙂 Cred ca ma duc sa fac un dus …

Ploaia…

Tu stii cum e sa te simti pierdut ? Sa nu stii ce vrei ? Sa nu-ti mai placa nimic ? Tu oare stii cum e sa te doara sufletul ? Crezi ca stii cum e sa fii ranit de cineva ?

Ploua. Vantul adie usor . Simt miresme de flori in aer , in picaturile de ploaie . Aleea e goala…sunt doar eu si gandurile mele . Gandurile mele care nu-mi dau pace , care ma framanta pana ma sleiesc de putere . Cand nu mai am putere , nu mai am culoare in ochi . Scade durerea si intensitatea ei . Vantul imi mangaie fata si parul . Nu mai simt . S-a solidificat totul inauntrul meu . Nu mai vreau sa simt !!!  

As vrea sa zambesc …. Mi-as demonstra mie ca mai sunt . In fata mea o doamna in varsta se aseaza pe o banca . Ma priveste . Are parul alb si ochii de o claritate neverosimila . Simt ca vrea sa ma uit in sufletul ei . Imi spune cu voci joase , launtrice ca si ea a simtit ce simt eu acum . „Se vede in ochii tai ca suferi , copila . Nu e bine asa .”  Se uita in ochii mei si-mi mangaie chipul cu mana imbatranita de vreme . ” Esti datoare sa ai grija de sufletul tau , nu sa uiti de el . Nu lasa pe nimeni sa patrunda acolo si sa faca prapad . E sufletul tau .”  Aproape ca ma dor vorbele ei . Realitatea din ele . Sunt consternata de intelepciunea pe care varsta ti-o face cadou . Nimeni nu vrea sa imbatraneasca dar toata lumea vrea sa fie inteleapta si sa aibe experienta vietii traite frumos . E femeia cu parul alb , cu fata curata , cu ochii limpezi si cu sapienta pe care o vedeam mereu in gandurile mele cand ma gandeam la bunica . Sau cand ma gandeam cum o sa fiu eu cand voi fi batrana . „O sa fii fericita , copila . Viata te iubeste . Altminteri nu te-ar fi facut un om frumos si cu simt .  O sa fii o femeie care o sa calce pe trandafiri in viata ei . Ai rabdare . O sa vezi.”  Nu ma saturam sa o privesc si sa o ascult . Vorbele ei m-au uluit . Am ramas pe ganduri….

Cand am ridicat capul sa privesc in jurul meu , cand am simtit ca nu mai imi mangaie chipul nicio palma calda , am observat ca eram singura pe o banca din parc. Lacul era linistit acum . Ploua marunt . M-am ridicat sa plec . Imi priveam pasii pe alee . Ma simt mai usoara . Parca florile au alt parfum acum . Parca nu mai mi-e frica de tine . Zambesc…..Dupa fiecare ploaie , iese soarele…

Viata are alta culoare deodata . O culoare in care tu ai alta nuanta ….