Amintire in lumina

Saptamana trecuta am vazut un film. Nu mai stiu pe ce post tv, nu mai stiu cu cine era si nici cum se numea . Si nici nu sunt importante lucrurile astea. O scena din filmul asta mi-a amintit de o secventa traita de mine, cu vreo 7 ani in urma. Scena din film incepe in acelasi mod cu scena din capul meu. Lumina puternica. Tavan. O ea pe o masa de operatie…

Clipeam rar. In stanga mea auzeam o voce feminina . Anestezicul administrat pana atunci imi incetinea simturile. In dreapta era un barbat inalt, cu mustata. Ma uitam in ochii lui si clipeam din ce in ce mai rar. La un moment dat am simtit ca ma ustura degetele de la mana dreapta. Am intors usor capul spre ele si barbatul in verde imi baga in vena tot anestezicul de data asta. In scurt timp usturimea aia urca pe brat, spre umar, cuprinzandu-mi si fata. Am inchis ochii si simteam, ca prin vis niste palme pe fata mea, dar nu mai aveam puterea sa revin. Atunci am picat.

Eram pe un camp verde, plin cu flori, cand auzeam niste voci si simteam iar niste palme pe fata mea. Din ce in ce mai dureroase. Am deschis ochii si am vazut-o pe ea. Semana mult cu cineva apropiat, dar mi-am zis ca delirez. Auzeam ca prin vis ca operatia mea a durat cel mai mult si am avut si complicatii. M-au intrebat cum ma numesc si le-am raspuns prompt. M-au pregatit pentru salon. Pe coridor am vazut-o pe mama plangand si am picat iar. Nu mai aveam putere sa-mi tin ochii deschisi, desi trageam de mine. Zilele ce-au urmat au fost ingrozitoare.

Uneori ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca ajungeam mai tarziu la spital. Era o iarna ingrozitoare . Probabil ca as fi ramas in primavara aia pe care am visat-o si de care am fost atat de fascinata .

Cand imi vine…

Saptamana trecuta, m-a apucat. Grav de tot. Asa ca am luat telefonul, am deschis agenda si am sters multe numere, in ordine alfabetica. Cand spun multe, ma refer la 50-60. Mi-a venit, pur si simplu. Nu-s nebuna, sunt impulsiva. Si chiar nu-mi pare rau ca am facut-o. Apropos…la numere necunoscute, private, ascunse, nu raspund. 😆

Cele mai multe, erau de barbati. Alin, Bogdan, Cristian, Dani ( nu Otil ) 😀 , Vali, si multi altii de care nu-mi mai amintesc. Am sters si fete . Si nu-mi pare rau. Nu-i mai vreau inapoi. Mi-e foarte bine fara. Si presimt ca voi mai sterge pe cativa… 🙂

CAM…

Oana Pellea spune in jurnalul ei ca numele ei complet formeaza un cuvant. POD. Vobeste apoi de o actrita, Bette Davis, care spune intr-un interviu ca e un semn de reusita in viata ca initialele numelui tau sa formeze un cuvant… Am stat si m-am gandit . CAM e un cuvant. 😀 Cam da, nu ? 😆

Ma duc sa mai citesc. Sunt aproape singurele momente cand mai uit. 

Initialele numelui vostru ce cuvant formeaza ?

Am scapat !?!!?!?!

Gata. Am terminat . Am scapat de examen indiferent ce si cum o sa fie in viitor . Azi inchid un capitol din viata mea ce a durat 2 ani . Sper sa fie un capitol inchis care sa-mi inlesneasca deschiderea . Senzatia aia de dupa un examen, mai ales daca e oral, unde ai emotii cu carul, e indescriptibila. E ca si cum as pluti . Cred ca-mi revine sufletul la locul lui. Coboara usor din gat si-mi lasa libera respiratia. Ce senzatie minunata !

Am citit in metrou, intorcandu-ma acasa, „Jurnal” de Oana Pellea. Am depasit pagina 80 desi n-as fi crezut, dupa primele pagini ca o sa ajung la pagina 40. Greu de citit. Nu greu de citit. Greu de asimilat o carte cand te simti exact asa cum e scris in ea. Si ajung acasa si ma lovesc de probleme noi. Oana spune in cartea ei ca trebuie sa ne agatam de lucruri simple si frumoase ce aduc bucurie in suflet. Dincolo de materialitatea lumii in care traiesc imi e din ce in ce mai greu sa trec. Uneori cred ca e imposibil. Chiar nu stiu unde si cand si cum s-a dus totul de rapa. Exact in momentul in care totul parea sa mearga bine spre foarte bine . Acum, spre exemplu nici nu ma pot bucura pe deplin de bucuria ca am scapat de examenul ala care imi chinuia ultimele nopti.

Nu mai scriu despre privirea barbatului din metrou, care m-a tinut in loc cateva minute.  Care m-a cutremurat. Care m-a facut sa ma intreb daca tu esti oare . Nu, nu aveai cum sa fi tu…

Suflet in gat

Am maine un examen oral important. 😀  Important pentru mine ca persoana . Pentru ca vreau sa dau bine . In rest ar trebui sa mi se rupa maxim . Am sufletul in gat . Ma sufoaca emotia . Urasc examenele . Imi spun ca asta va fi ultimul examen din viata mea, desi stiu perfect ca ma mint . Sper sa fie bine maine . 

Bineineteles ca nu voi dormi la noapte…de doua zile nu dorm 😆

Despre toate

Uneori mi-ar placea sa pot modifica timpul . Sa-l opresc in loc . Sa-l dau inapoi , poate cu 5 ani in urma . Sau sa-l sterg . Da , sa pot sterge din el tot ce n-a fost bun . Probabil ca as recupera un timp de care chiar daca nu m-as bucura la maxim , m-as folosi facand nimic . Pur si simplu stand . Macar sa nu mai imi fie rau . Cineva mi-a spus ca ii vine greu sa creada ca desi sunt atat de tanara sunt atat de nefericita . Stii ? Ai dreptate . Tineretea mea e direct proportionala cu tristetea din sufletul meu . De ce e asa ? Unde m-am pierdut eu ? Pe ce drum am luat-o oare de am ajuns aici ? Da , pot sa rad . Pot sa zambesc . Dar oare sunt eu ? Oare e posibil ca un suflet atat de trist sa rada ? Nu stiu unde am gresit . Nu stiu nici cand m-am pierdut . Tot ce stiu e ca m-am trezit brusc la realitatea asta mizerabila . Probabil m-a trezit cazatura . Zic ca a fost o cazatura pentru ca ma doare . Nu stiu ce sa fac ca sa-mi treaca . M-am saturat sa ma doara , sa ma plang , sa ma vait . M-am saturat eu de mine asa . Vreau sa ma regasesc si vreau sa fiu iarasi eu .

Timpul pana la urma nu exista . E doar in mintea noastra . La fel ca si iubirea , la fel ca si tristetea . As putea sa merg pana intr-acolo unde , sa pot afirma foarte convinsa ca nu exista nimic . Noi facem lucrurile sa existe . Tot noi le facem complicate . Ne place sa suferim si sa gresim . Pana la o limita , cred . De foarte curand , mi-am descoperit niste limite . Da . Niste limite distincte de cele pe care am vrut sa le (in)trec . Se zice ca atunci cand vrei sa-ti incalci limitele , o incurci . Pentru ca s-ar putea sa nu fi capabil de a te descurca cu ceea ce e dincolo de limita . Eu am atins limita . Si m-am surprins . Am pasit putin si dincolo de ea . Fara sa stiu ca atmosfera de acolo imi va face rau . N-am rezistat mult . Am picat si m-am retras . Acum stiu ca pot , dar oare o sa mai am vreodata curajul sa pasesc dincolo ?   

Altcineva mi-a spus ca sunt puternica . Poate ca sunt pentru ca rezist la atatea . Le suport si le car dupa mine . Dar stai putin ! Viata nu e despre asta ! Nu trebuie sa fie asa . Omul , in miicimea lui , nici nu-si da seama cat de egal cu zero e . E sinonim cu nimic . Nu este . Doar isi face iluzii si sperante cum ca ar fi cineva .

Oamenii nu se schimba . Imi circula prin minte acum o gluma draguta care spune ca exista o singura fiinta pe Pamant care vrea sa fie schimbata . Bebelusul , de scutece . In rest , suntem toti aceiasi dintotdeauna . Nu exista schimbare . Insa cred in aparente , falsitate , ipocrizie , minciuni . Sa realizezi ca cineva a vorbit si s-a purtat cu tine intr-un fel , normal as putea spune , pana cand si-a indeplinit sau nu un scop , e un lucru trist iar omul de dispretuit . Nasol moment ! Nu e vorba de rautate ( a mea ) aici . Si nici de faptul ca as invinui pe cineva . Poate putin pe mine . Dincolo de mine , nu e normal ca oamenii sa minta si sa-si bata joc de alti oameni . Nu esti tu mai prejos ca mine dar nici mai bun . Suntem egali . Poti sa intelegi asta ? Daca da , aplic-o !

A iesit soarele . Se zareste usor printre nori . Cerul e plin . Nu mai e senin . Nu inca . Si de acum incolo , cateva luni bune nici nu va mai fi . O sa astept cu drag iarna . Poate-mi ingheata tristetea…

Cine poate spune ?

Cine poate spune daca lumea in care te-ai nascut e pentru tine ? Daca gandurile mele sunt si ele parte din tine , in zilele fara  adevar ? Cine poate spune daca oamenii gresesc dand vina pe intamplare ? Daca lumea ideala din vina noastra moare ? Prea putini cred in adevar….

Nimanui nu-i pasa de ce lacrimi curg pe obraz . Nimanui nu-i pasa de ce clopote bat de necaz . Nimeni nu stie de ce ne lovim intre noi . Nimeni nu stie de ce suntem singuri amandoi . 

Cine poate spune de ce mi-e dor de locuri ce nu le-am vazut vreodata ? De ce in nopti pustii m-as arunca in marea involburata ? De ce ne e atat de dor de trecut ? Nimanui nu-i pasa de ce …

Nimeni nu stie de ce…De ce ?

Versuri – Paula SelingCine poate spune ?