Amintiri in lumina – Bunicul

Uneori ma incearca doruri profunde de trecut . De copilarie . De copilul ce eram atunci. De bunicul . De dragostea lui infinita pentru mine . Uneori, cred ca e bine sa-ti aduci aminte. Pe mine personal, amintirile din copilarie ma fac, pe mine – adultul de acum, sa protejez copilul de atunci. Cred ca in fata tristetii si a necazurilor redevii copil. Poate ca parintii nu mai pot sa te ocroteasca asa cum o faceau in copilaria ta. Atunci esti dator fata de tine, sa ai grija tu de tine. Sa-ti amintesti de copilul ce-ai fost . Sa realizezi ca acum esti om mare. Si sa te tii de mana, pe tine – copilul. De atunci si de acum.

Mi-e dor de bunicul. De omul ce-a fost. De bunatatea infinita din el. De lumina din jurul lui…  Aveam 7 ani cand a plecat. Suficient cat sa stiu ca moare. Prea putin totusi pentru a intelege cu adevarat ce se intampla. O sa fie in mine, toata viata, momentul cand mi-a cuprins in palma lui mare, manuta calda de copil.

Eram cu fratele meu geaman la niste vecini. Adultii s-au gandit ca e mai bine sa fim plecati de acasa in perioada aia. Imi vin in cap fragmente. Imi amintesc de galagia de atunci, de oamenii mari imbracati in negru, de femeile ce jeleau spunand : „Unde pleci, om bun ?” … Greu . Mult prea greu sa inteleg atunci. Am inteles mai tarziu si atunci a inceput sa ma doara…

S-a deschis usa brusc. M-am speriat. Era mama. Frumoasa, dar trista. Imbracata in negru. Ne-a luat pe mine si pe fratele meu de mana si ne-a spus :” Haideti copii, tataie vrea sa va vada!” Cata bucurie am simtit atunci. Ne era dor crunt de el. Stiam ca e bolnav, dar noi asteptam sa se faca bine. Am intrat in casa noastra cu mama de mana. Mama a trecut repede cu noi printre adultii ce-i asteptau plecarea. Era doar o chestiune de timp pana sa plece. Probabil ca avea sa o faca dupa ce ne vedea pe noi… Am intrat in camera lui tataie. Statea lungit in pat. Era un om inalt. Mi s-a parut slab. Nu mai vedea. Nu mai avea reactii. Ceruse doar sa fim langa patul lui. Sa ne stranga manutele in palmele lui mari. Mama ne-a dat drumul manutelor si noi ne-am asezat in genunchi langa patul lui. Il priveam tacuti. La un moment dat a zis :”Unde sunt copiii ?” , cu un glas stins. Mama i-a spus ca suntem chiar langa el. Noi eram impietriti, nu puteam scoate niciun cuvant. Cand am vazut ca incerca sa ne gaseasca cu mana, pipaind in aer, m-am uitat la mama. Mi-a venit sa plang pentru ca tataie nu mai vedea. Ma durea…

L-a simtit pe fratele meu. Apoi a intrebat de mine . „Unde-i Anuta? Pe ea n-ai adus-o ?” … I-am spus, „Aici sunt, tataie” si l-am luat de mana. Mi-a simtit manuta in palma lui si si-a pus-o pe piept. A respirat grav, ca un oftat, ca si cum ar fi fost ultima clipa. Mama a decis sa ne ia de acolo imediat. Plangeam… Tataie ma tinea strans de manuta. Mama ma tot tragea de langa patul lui…La un moment dat mi-a dat drumul. Atunci am vazut pe obrajii lui cele mai mari lacrimi de om mare…

Cand ne ducea mama inapoi la vecini, ne-am intalnit cu sora lui tataie. Peste ani am aflat ca in momentul cand ea a intrat pe usa, el a plecat. Nu l-a mai prins in viata . 

 

N-am participat la inmormantare . Nici la priveghi. Adultii s-au gandit ca e mai bine asa. Poate ca au avut dreptate. Poate ca nu.

De ce imi amintesc de lucrurile astea ? Pentru ca mi-e dor de el. El m-a iubit foarte mult. Avea 3 fete . Pe mine ma iubea mult pentru ca era obisnuit cu fetitele . Pe fratele meu il iubea la fel de mult pentru ca isi dorise si un baiat dar nu l-a avut niciodata. De ce scriu toate astea ? Pentru ca mi-e dor. 🙂

Anunțuri

Un gând despre “Amintiri in lumina – Bunicul

  1. Pingback: Amintiri in lumina – Bunicul - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s