Oglinda cu vise

E oglinda in care ma privesc in fiecare zi , dupa ce ma trezesc . Ma uit in ochii mei si vad un film derulandu-se incet , in oglinda , alb negru , cu noi doi . Ma surprind zambind si-apoi te zaresc pe tine zambindu-mi din oglinda . Offff…tu suflet ! Iar mi-e dor ! In oglinda asta imi privesc chipul de cateva ori pe zi . Am nevoie de visul pe care mi-l ofera ea , generoasa  de fiecare data . Visul ei e de fapt reflexia gandurilor mele , a dorintelor mele . Ea doar mi le arata , mi le pune in fata ochilor . Ma face sa le constientizez . Sa nu le mai neg . Sa accept totul asa cum e , in mintea mea . Oglinda mea cu vise o avea suflet ? Sau doar reflecta impetuozitatea fiintei ce-i sta in fata   ?

Uneori o las sa-mi arate drumul catre sufletul meu prin ochii mei . Se iveste cu el , tinandu-l protector ca pe un bebelus . Aratandumi-l intocmai cum e . Ma lasa sa-l ating . Sa ma simt . Sa ma cunosc eu pe mine . Oglinda in care privesc ochii mei e importanta pentru mine . Prin ea ma regasesc , ma cunosc , ma redescopar de fiecare data. Ei ii spun ca iubesc . Dar nici nu e nevoie sa-i spun . Ea stie despre mine mai multe decat vrea ratiunea mea sa-i recunoasca sufletului . Doar ea stie cand sufar . E singura care-mi vede ochii cand sunt de culoarea smaraldului neslefuit .

Imi privesc nasul…buzele … Imi spun in gand ca imi place de mine astazi . Ma pregatesc de ziua ce va urma . Imi fac un dus . Ma imbrac. Imi strang parul . Ma dau cu parfum . Ador parfumul asta cu miros de crini albi infloriti. Ma mai uit o data in oglinda mea inainte de a pleca . E ca si cum as avea nevoie de confirmarea ei pentru a pleca . Imi zambesc . Spun in gand „Te iubesc ” . Nu e pentru mine . E pentru el .

Ganduri

Ploua . Inspir adanc , pana in plamanii insetati , mirosul de pamant ud . Privesc lumea de la inaltime . Parcul e mai viu dupa ploaie . Cerul incepe sa se insenineze desi mai sunt cativa nori razleti care-i tulbura seninul . Un barbat si o femeie merg pe cararea care da spre strada . Ea , cu o umbrela desfacuta , el tinand in mana una nedesfacuta . Merg alaturi , unul langa celalalt . El , usor protector cu ea . Fara sa o sufoce . Traverseaza strada. Ii pierd din vedere… Imi spun in minte : „Ce frumos trebuie sa fie…”

E o ploaie de vara . Sunt oameni pe strada carora nu prea le pasa de ploaie . Unii au pungi pe cap . Altii pasesc mai grabiti decat de obicei. Si mai sunt cei carora nu le pasa absolut deloc … Le e cam acelasi lucru daca vor ajunge acasa  uzi sau ba…

Tu oare ce faci acum ? Oare ti-e dor de mine ? Te mai gandesti la mine ? Caietul imi e acoperit de stropi mici de ploaie . Zambesc amar….

Pe strada trece o femeie care-mi atrage atentia . Poarta o bluza alba cu dungi orizontale . Imi pare ca e trista . E singura…

Privesc ploaia cum atinge pamantul…Ador verdele copacilor de dupa ploaie !

Am sa te iubesc

Am sa te iubesc pe tine , barbat , pana cand sufletul imi va rezista ! Am sa ma gandesc la tine cu o placere absurda si o sa ma intreb daca e inima mea cea care imi disturba gandurile dulci cu si despre tine . Am sa zambesc mereu cand / cat o sa te am in cap ! Am sa fiu fericita ! Am sa te iubesc ! Am sa-ti doresc atingerea pe pielea mea . Am sa-ti vreau cu tarie privirea in ochii mei . Am sa ma uit pe mine , iubindu-te pe tine ! Pana cand sufletul imi va rezista….Am sa te iubesc pe tine , barbat ce esti ! Am sa te iubesc pentru frumusetea sufletului tau ! Am sa te iubesc pentru ce mi-ai oferit ! Am sa te iubesc pentru ce ai facut din mine ! Am sa te iubesc pentru felul in care ma iubesti . Te ador cu suflet cald si nebun ! Fara ratiune !   Am sa te iubesc pana cand sufletul imi va rezista …. Pana cand nu voi mai avea aer sa respir ! Am sa te iubesc chiar daca sufar . Desi se spune ca atunci cand o iubire doare , iubesti prea mult , nu-mi pasa . Eu cred inca faptul ca n-o sa pot vreodata sa te iubesc indeajuns . Dar de un lucru sunt sigura : Am sa te iubesc pana cand sufletul imi va rezista ! Cu toata puterea mea . Cu toata sinceritatea si  dulceata mea . Cu toata fiinta mea .

Am sa te iubesc pana cand sufletul imi va rezista !

Frumoasa mea

Te privesc … Nu-mi pot lua ochii de la tine . Nu intelegi … Nu ma intelegi .  E o fascinatie neverosimila . Nici eu nu o inteleg . Ma bucur doar ca o simt . Nu stiu cum e . E o traire invaluita in inocenta primei dati . Are forta sa scormoneasca in toate ungherele fiintei mele .  Te privesc… Cuvintele-mi fug . Nu pot sa ma gandesc la nimic . Nu pot sa spun nimic . Desi simt atatea lucruri si-mi alearga in minte ideile tulburate, nu le pot exprima . Descumpanire…Sunt naucita…Si n-am nicio unealta de care sa ma folosesc  pentru a ma ajuta pe mine .  Sa ma redescopar . Sa fiu eu langa tine . Doar eu si tu . Doar noi . Nu conteaza pentru cat timp . Nu mai conteaza nimic…

Mi-e frig … Ma gandesc sa savurez un vin alb dintr-un pahar de cristal . De ce totul are alt gust , alta aroma , alt sens , cand imi alergi printre ganduri ? Picurii aurii de vin dulce imi raman pe buze , sarutand usor , topiti de fierbinteala apropierii , absorbiti de pielea alba . Ma uit in oglinda… Ma uit in ochii mei , altadata de un verde crud . Sunt inchisi , glaciali . Buzele rosii…

Imi aduc aminte… „Frumoasa mea

Imi mangai chipul…buzele…Imi saruti ochii . Da !  Ma chemi „Frumoasa mea”

Sunt doar „Frumoasa ta”  !

Cand tu taci…

Niciodata nu stiu, niciodata nu stiu

 Ce asculti cand taci

Ochii mei te privesc si au cazut in genunchi

Dar tu taci…dar tu taci

Intre noi este vid si uitare si frig

Doar atunci cand taci

Ma pandesc patru zari, patru cai de olac

Dar tu taci…dar tu taci

Nori-n casa au cazut, ceasul in gol a batut

Fiindca taci, fiindca taci,

Fiindca taci, fiindca taci,

Nici nu stii cat ma dori,

Cand tu taci

Niciodata nu stiu, niciodata nu stiu

Ce asculti cand taci

 Poate in mine ai fugit, ca o rana in cutit

Dar tu taci…dar tu taci

Si confunza in cor, iar si maine cand mor

Doar atunci cand taci

Intrebari m-au cuprins, toate imi sunt in adins

Dar tu taci…dar tu taci

Dar cat de mult te iubesc,

Cand tu taci.

Desfatare

Ploua … Pe birou , printre hartii si carti , ma asteapta o cafea aburinda sa o gust . Ii simt aroma de la departare . E intuneric in camera mea . Doar o veioza mica , de culoare rosie lumineaza discret biroul . Ma asez pe scaun si inspir adanc . Aroma de cafea bine prajita imi mangaie narile. Gandurile imi fug spre tine . Inchid ochii si te vad . Aproape ca te simt . Iti zambesc … Imi doresc sa gust din cafea . Sa o savurez gandindu-ma la tine . E fierbinte si miroase innebunitor . Iau ceasca verde si o apropii de buze. Caimacul s-a strans deasupra , in forma de inima . E atat de perfect conturata . Zambesc si suflu usor catre ea . Se strange in partea cealalta a cestii si imi da voie sa o sorb usor . Ador gustul de cafea . E o aroma puternica ce iti ramane pe buze . In gura . Inconfundabila . Acum imi dau seama ca se aude o muzica , in surdina . Uitasem de tot . Nici nu mai auzeam . Intotdeauna savurez o cafea buna cu o placere care ma face sa uit de tot ce e in juru-mi . E o noapte aproape perfecta . Ploua linistit si marunt . Atmosfera intima din camera mea ma face sa ma simt minunat . Mi-am desfacut parul si l-am lasat liber pe spate . Sa impumute din aroma cafelei . Sa-mi imbogatesc parfumul cu vraja ei . Atat de puternica … Imi musc buzele . Inca ii pastreaza gustul …

Deschid geamul in noapte . E intuneric . Adie usor vantul . Ploaia imi atinge cu delicatete chipul . E atat de placut . Sa simti ploaia si vantul in acelasi timp pe chipul tau . Iar pe buze aroma de cafea combinata cu picuri de ploaie . Mangaiate de vant tandru . Mi se face frig . Pielea mi se increteste , dar nu-mi pasa . E atat de placut …ca suport frigul . E o desfatare a simturilor trezite de aroma cafelei . Inspir si clipesc . Ma simt fericita . Ma bucur ca lucruri atat de simple ma pot face fericita . Si traiesc momentele de fericire cu toata bucuria de care sunt capabila .  

 „Cafeaua trebuie sa fie neagra ca noaptea, tare ca moartea dar dulce ca iubirea”, spune un vechi proverb turcesc.