Director de constiinta

„-E numai prietenie ce ai pentru mine ? L-a surprins intrebarea . A rosit .

-Te iubesc , da. Sigur ai inteles asta de mult . As fi cel mai fericit om daca ai vrea sa te mariti cu mine . Dar asta stiu ca nu e cu putinta , fiindca nu ma iubesti ; stiu ca nu e posibil sa fiu eu cel mai fericit om din lume . Dar as fi multumit si daca intr-o zi , maritandu-te cu altul , noi am putea ramane prieteni buni . Eu cred ca tu nu esti prea constienta de ce lucru extraordinar e prezenta ta , numai prezenta ta , spiritul tau , farmecul tau , atentia pe care o dai cuiva . Nu-ti dai seama , ce dai , cat dai celor din jur ! Nu-ti dai seama ce inseamna zambetul tau , cat daruiesti oamenilor carora ti se pare ca nu le dai nimic ! Cat te daruiesti !

-Iti multumesc ! Imi face mult bine prietenia ta . Vezi , e ca si cand departe , in larg , obosita ,  descurajata , la gandul distantei care ma desparte de tarm , as zari , deodata , in apropiere , o barca…Poate n-as uza de ea , dar simpla ei prezenta mi-ar da putere . Tu esti pentru mine barca asta . Nu stiu daca ma voi folosi vreodata de sprijinul tau , dar faptul ca ma pot gandi la el mi-e de mare folos si iti multumesc mult de tot . 

M-am gandit : „De ce nu m-am indragostit de un om ca tine ?” . Poate ca exista in univers o forta care se joaca cu mine , care rade in hohote , ca papagalii salbatici .”   

Fragment din „Panza de paianjen” – Cella Serghi

Anunțuri

Chipuri

In fiecare zi privesc lumea de sub alt chip . In esenta sa , e acelasi . Difera doar felul in care ma simt si cheful pe care il am . Astazi am privit lumea cu bucurie . Inca de dimineata . M-am trezit fericita , cu ganduri nebune . Cu zambete . Am plecat cu pasi repezi spre inca o zi . Mi-am dat seama ca am facut o pasiune din a citi in metrou dimineata si asteptam cu mare bucurie momentul ca si cum as fi facut ceva nemaipomenit . Azi toata lumea pe care am vazut-o in drumul meu spre cursuri era cu zambetul pe buze . M-am intrebat  in gand ce zi o fi de toata lumea e asa de binedispusa . „Nu…n-are cum sa fie vineri…Parca e marti…” Cu cartea in mana si cu ochii bine lipiti de paginile albe asteptam trenul . Urc , uitandu-ma in stanga si-n dreapta . Poate , poate vad vreo colega . Insa vad un coleg . Un coleg atat de dragut care imi ofera locul lui , zambindu-mi . I-am zambit si eu , multumindu-i si m-am asezat . Parca toata lumea zambea . Azi e epidemie de zambete . Nu stiu de ce si nici nu ma intereseaza . Imi place !  Peste tot vezi chipuri de oameni odihniti , care iti zambesc . Chipuri…care nu sunt mereu asa . Oare asa le-am vazut eu ? In bucuria mea e posibil sa le fi atasat un zambet in coltul gurii si sa cred ca asa au fost …

 Chipurile sunt triste in genere . Marcate de ganduri . Chinuite de griji si de probleme . Serioase . Fara zambete . Dure .

De ce oare chipurile nu sunt vesele mereu ?

Cuvinte

 

Mintea mi-e strabatuta de mii de ganduri si de cuvinte pe secunda . Cu viteza luminii circula intre ele fara a se lovi vreun gand de un cuvant . Totul e atat de drept , de corect , de perfect . De unde vin atatea ganduri ? De unde atat de multe cuvinte  ? De ce imi rasuna in minte ca si cum le-as auzi ? Ca si cum au fost rostite amar , candva…de cineva… Nu mai vreau cuvinte . Sunt doar niste instrumente care nu mai semnifica nimic . Nu sunt atat de puternice , cum e de pilda , o privire sau o imbratisare . Sunt false si reci . Goale . Nu le mai vreau ! Nu vreau sa le mai stiu . Nu mai am nevoie de ele !

Am nevoie de caldura dulce a unui gest ! De frumusetea unor ochi care sa ma priveasca . Vreau o primavara cu soare si caldura si flori si parfum ! Nu mai vreau nori negri si grei asupra-mi . Ma sufoca ! Vreau sa respir ! Vreau sa-mi simt sufletul atat de liber si de vesel incat sa plutesc ! Sa fiu eu si sa zambec !

Am nevoie de mine ! Zambet…Veselie…Dulceata unei clipe in care uiti de timp si de tot . Te bucuri doar de placerea pe care o simti cand sunt aproape. Sunt aproape cu toata fiinta mea…desi ma pierd pe mine . Ii pierd pe ei . In disperarea mea , ma bucur doar cand ganduri despre tine imi umplu mintea nemailasand spatiu cuvintelor . Sunt grava . Apoi zambesc . Ma stiu pierduta . Mi-e dor de regasire si o caut cu indarjire . Cine esti tu ? Si de ce imi faci asta ? 

Mi-e dor de cuvintele mele ! Mi-am dat seama ca fara ele nu pot. Oricat de mult rau imi fac , uneori .

Doar cuvinte …

Ganduri despre femeie

Se zice ca e o frumusete de reclama. Dupa unii , seamana cu o reclama la pasta de dinti , dupa altii , cu o reclama pentru sampon de spalat parul . Are un par superb . Are dinti extraordinari . Are un ten magnific . Are ochii de-un verde care nu te lasa in pace . Genele , mai ales , sunt intocmai ca la papusi , lungi si intoarse . Mi-o inchipui cu nasul in vant . Cu parul de un blond venetian , dupa unii . Nordic cenusiu , dupa altii . Are un par blond-aramiu care cade usor ondulat pe umeri . Rade in hohote , aratandu-si dintii stralucitori . E inalta . Zambeste cu ochii , cu parul , cu dintii . Glumeste tot timpul . Rade pentru orice fleac . Tot ce face , tot ce spune , parca e pus intre ghilimele . Ochii ei verzi scapara . Totusi , de cate ori se crede neobservata , cade pe ganduri , trista . Pare ca se desprinde cu totul de lumea dimprejur , pare ca mai e o lume inlauntrul ei , careia ii apartine , pe care o ia in serios , in care e grava . Ochii ei capata atunci o culoare intunecata , de nepatruns , ca o apa foarte adanca . Parca porneste intr-o calatorie lunga , subterana , la capatul careia poate se regaseste pe ea , alta decat aceea pe care o vede toata lumea . Din zambetul ei vesel , zglobiu , nu mai ramane decat o farama , foarte trista …    

 

N-am stiut

N-am stiut ca toate lucrurile bune sunt doar bune la-nceput. N-am stiut ca dragostea o pretuim numai atunci cand a trecut. N-am stiut ca fericirea nu se cumpara, cu toate ca am vrut. N-am stiut ca daca vreau sa te iubesc trebuie sa las tot ce-am avut. Dar stiu ca-ntr-o zi, cand eu nu voi mai fi, doar sufletul meu. Numai el va mai stii ce n-am stiut. 
N-am stiut ca in iubire intr-o clipa poti sa pierzi tot ce-ai avut. N-am crezut cand un prieten m-a tradat si m-a lasat, dar am tacut. Dar stiu ca-ntr-o zi, cand eu nu voi mai fi, doar sufletul meu. Numai el va mai stii ce n-am stiut. 
N-am stiut ca viata asta se termina si n-o ia de la-nceput. N-am stiut ca fericirea nu se cumpara, cu toate ca am vrut.
Dar stiu ca-ntr-o zi, cand eu nu voi mai fi, doar sufletul meu. Numai el va mai stii…

Dan Bitman

Cine stie , recunoaste !

Vorbe care dor

Doar iluzii…La noapte am sa plec . Caci nu mi-e usor cand simt  iarasi patul rece si gol si glasul tau ca un ecou . O noua zi , tu n-ai sa stii…Privesc spre cer si intreb „De ce?”…. N-au niciun rost regretele . Iar ma indrept spre nicaieri . Vorbe , vorbe care tot mai dor , vorbe spuse prea usor , diminetile tarzii . Mai poate fi ceva intre noi ?….Sunt doar iluzii…

La noapte am sa plec . Mi-e greu dar incerc . Vreau din mintea mea cumva sa sterg vorbe in care nu mai cred . In fiinta mea e o lupta grea : sa nu privesc in urma mea . Si bratele larg le-am deschis. Ma las purtat de vant prin noapte…. 

Vorbe care dor – 3SE

Soarele de la miezul noptii (II)

 
Oare chiar am crezut candva ca are o infatisare obisnuita ? M-am gandit la acea prima zi si la dezgustul meu pentru baietii care devenisera imediat intrigati de ea. Dar acum, amintindu-mi chipul ei din mintile lor, nu puteam intelege cum de nu mi-am dat seama imediat cat de frumoasa e. Parea ceva atat de evident. In momentul asta, cu parul ei intunecat incurcat si ravasit in jurul fetei palide, purtand un tricou plin de gauri si pantaloni de pijama largi, cu trasaturile relaxate in inconstienta, si buzele un pic deschise…imi taia rasuflarea. Sau mi-ar fi taiat rasuflarea daca as fi respirat, m-am gandit eu intepenit.  
 
 O inima moarta si inghetata poate sa se franga? Se pare ca a mea poate. O inima moarta si inghetata poate sa bata din nou ?A mea mai avea putin si incepea sa bata .   Ma visa pe mine si nici macar nu era un cosmar.Vroia sa stau cu ea, acolo in visul ei. M-am chinuit sa gasesc cuvintele care sa defineasca sentimentele care m-au coplesit, dar nici un cuvant nu era indeajuns de puternic ca sa le exprime. Pentru o clipa indelungata, m-am lasat inecat in adancimea lor. M-am uitat lung la chipul ei inconstient, simtind cum iubirea pentru ea imi cuprinde fiecare portiune din corpul meu de piatra. Dormea linistita acum, cu un zambet vag pe buze .   
Trebuie sa pastrez atmosfera naturala, tachinand-o. N-ar intelege daca as lasa-o sa vada ce simt cu adevarat. S-ar speria.Trebuie sa-mi controlez sentimentele si sa pastrez conversatia usoara si relaxata.  
 Oh si inca ceva, sunt indragostit cu disperare de tine. 
 Era un soc atat de mare faptul ca vroiam compania ei? 
  – Am obosit sa incerc sa stau departe de tine !  M-am saturat sa incerc sa stau departe de tine.Asa ca renunt.

Si, apropo, te ador…in feluri terifiante si periculoase.